Industria romaneasca in declin

Ponderea industriei in economia românească a scăzut de la 24% la 18% in ultimii 10 ani. Unii cred ca este doar efectul (indirect) al creșterii rapide a serviciilor, care poate fi văzuta ca o aliniere la structura economiilor europene mai avansate: nu e deloc așa! 
Economia europeana in ansamblul său are o tendință de dezindustrializare, ceea ce creează o vulnerabilitate strategică pe termen lung. Mai mult, in Romania ponderea industriei in economie a coborât  sub nivelul din Polonia, Cehia si Ungaria; unele din aceste tari (cu care adesea ne comparam) au planuri extensive de reindustrializare care vor duce la o adâncire mai mare a decalajului. 
Situația marii industrii, care devenise dificila  dinaintea crizei COVID, s-a înrăutățit mai mult in contextul pandemiei si al crizei energetice (care nu s-a încheiat). Unele companii au fost nevoite sa închidă temporar sau sa reducă semnificativ activitatea unor unități de producție, ceea ce a generat creșterea importurilor si adâncirea deficitelor comerciale la niveluri de miliarde de euro. 
In ciuda tendinței de declin din ultimii 10 ani, marea industrie rămâne printre principalii investitori si contributori la PIB-ul României, generând ~40% din valoarea adăugată a industriei in ansamblul său, angajând peste 10% din totalul salariaților din Romania si fiind printre principalii plătitori de taxe atât la nivel național cat si la nivel local. Marea industrie are însă nevoie de suport pentru a concura la nivel global cu companii asiatice – unde energia este mult mai ieftina – si din alte tari europene in care mecanismele de susținere sunt mult mai bine conturate, mai rapide si mai eficiente. 
Altfel, reducerea in continuare a activității marii industrii va  duce la dispariția unor furnizori cheie pentru sectoare esențiale ale economiei, la adâncirea vulnerabilităților strategice si la pierderea unor oportunități de dezvoltare a industriilor viitorului.