Dezastrul demografic si implicațiile sale
Romania se confruntă cu o depopulare galopanta: 1 roman din 5 locuiește in afara granițelor. Regresul demografic (-4 milioane locuitori identificați statistic, probabil chiar mai mult in realitate) a fost de departe cel mai mare din Europa; in ~30 de ani am șters complet progresul realizat in cei ~30 de ani dinainte.

De ce emigrează romanii? Un motiv important este cel economic: lipsa oportunităților cauzata de gradul redus de dezvoltare a unor regiuni ale României. Economia noastră se bazează doar pe ~6 județe, restul județelor fiind rămase mult in urma tuturor mediilor (europene, naționale, etc.).
Alte cauze importante: sistemul de învățământ din ce in ce mai slab, calitatea redusa a sistemului de sănătate, infrastructura deficitara, birocrația si corupția, dezvoltările urbane haotice si poluarea – si din păcate lista poate continua.
Care sunt implicațiile? Economia se confruntă cu un deficit acut al forței de muncă. Oricum in Romania doar ~60% in populație este activa economic, față de o medie europeană de 75%. Când acest procent (mic) se aplica la o populație in continua scădere, situația devine dramatică; si cum unele prognoze arată ca in ritmul acesta riscam sa ajungem la mai puțin de 14 milioane de locuitori in 2060...

Pe de alta parte, doar 2 din 3 romani activi sunt salariați, astfel încât de fapt doar ~27% din populația (in continua scădere) a României este salariata. De aceea un angajat plătește astăzi servicii medicale pentru încă 3 persoane, si susține 0,7 pensionari: nu e de mirare ca in ciuda nivelului mare de impozitare a muncii in România, banii colectați nu ajung niciodată.
Numărul de salariați din economie este la nivelul anului 2008, deși economia a crescut cu ordine de mărime in aceasta perioada. Creșterile de productivitate nu pot explica decât o parte din stagnarea numărului de salariați: in realitate, o buna parte din populația activa care nu se regăsește in populația salariata lucrează „la negru”. Dublarea încă o data a PIB nu poate fi făcută fără creșterea cu 2-4 milioane a populației active (si salariate). Daca Romania ar ajunge la media europeana din punct de vedere al ponderii populației active si ar combate mai eficient munca „la negru” (sunt sectoare in care salariații reprezintă doar 15-50% din populația activa) numărul de salariați din Romania ar putea creste cu 2 milioane sau chiar mai mult, ceea ce ar ușura semnificativ una din cele mai acute probleme cu care se confrunta mediul de afaceri din Romania.

Romania are cea mai mica pondere a angajaților cu nivel ridicat de pregătire in total salariați: ~1 din 5, fata de 2 din 5 (dublu) in medie in Europa. Pe de o parte, Romania trebuie sa facă tranziția la o economie cu valoare adăugată mai mare. Pe de alta parte, înțelegem mai bine ce generează lipsa semnificativa a locurilor de munca atractive pentru tinerii absolvenți si motivul pentru care România are unul din cele mai mici niveluri de angajare a tinerilor absolvenți din Europa.
Romania se confruntă cu o depopulare galopanta: 1 roman din 5 locuiește in afara granițelor. Regresul demografic ne-a adus la nivelul anilor ’60: in ~30 de ani am șters complet progresul realizat in cei ~30 de ani dinainte. Si alte state din sud-estul Europei s-au confruntat cu o emigrație semnificativa, însă in valoare absoluta declinul demografic din Romania (de ~4 milioane locuitori identificați statistic, probabil chiar mai mult in realitate) a fost de departe cel mai mare din Europa. Pentru comparație, in aceeași interval de timp in Polonia scăderea populației a fost de doar 3%, iar in Slovacia si Slovenia populația a crescut, ca sa nu mai vorbim de tarile din vestul Europei (inclusiv Germania, Franța, Spania) unde populația a crescut cu pana la 35%.
De ce emigrează romanii? Un motiv important este cel economic: lipsa oportunităților in regiunile unde locuiau, cauzata in principal de gradul redus de dezvoltare a unor regiuni ale României. Economia noastră se bazează doar pe ~6 județe (dezvoltate in jurul a ~6 orașe), restul județelor fiind ramase mult in urma tuturor mediilor (europene, naționale, etc.). Printre județele care au avut cele mai mari scăderi de populație se numără Olt, Teleorman, Brăila, Tulcea, Mehedinți, Hunedoara, Caras-Severin – județe care economic se situează la 40-50% din media europeana (ținând cont si de costurile mai mici – paritatea puterii de cumpărare).
Alte cauze majore ale emigrației includ: sistemul de învățământ din ce in ce mai slab, calitatea redusa a sistemului de sănătate, infrastructura deficitara (in toate categoriile), instabilitatea politica, birocrația si corupția, dezvoltările urbane haotice si poluarea – si din păcate lista poate continua. Fără o dezvoltare reala a României, din păcate emigrația va continua si nu vom reuși prea curând sa readucem in tara romanii plecați deja in străinătate.
Care sunt implicațiile? In primul rând economia se confruntă cu o lipsa majoră a forței de muncă. Romania are oricum unul din cele mai mici niveluri ale populației active raportata la totalul populației tarii: doar 2 romani din 3 sunt activi, față de o medie europeană de 75% si de un nivel de peste 80% in unele țări. In rândul tinerilor situația este dramatica: doar 1 din 4 romanii cu vârste de pana la 24 de ani este activ.
Pe de alta parte, doar 2 din 3 romani activi sunt salariați – ceea ce face ca de fapt in Romania doar ~27% din populație sa fie salariata (reprezentând 42% raportat la populația apta de munca, care exclude copiii, tinerii si pensionarii). Astfel, un angajat plătește servicii medicale pentru încă 3 ori mai multe persoane (pe lângă el însuși) si mai susține in plus 0,7 pensionari. Nu e de mirare ca deși taxarea muncii din Romania este atât de mare, investițiile in învățământ si educație (si nu numai) sunt insuficiente!
Numărul de salariați din economie este la nivelul anului 2008, deși economia a crescut cu ordine de mărime in aceasta perioada. Creșterile de productivitate au ajutat, dar nu pot explica decât o parte din aceasta stagnare a numărului de salariați: in realitate, o mare parte din populația activa care nu se regăsește in populația salariata lucrează „la negru”. Dublarea încă o data a PIB care ar trebui sa aibă loc in următorii ani nu poate fi făcută decât prin creșterea cu 2-4 milioane a populației active (si salariate). Aceasta creează o oportunitate pentru romanii care doresc sa revină in tara, dar si o obligație de a imbunatati procedurile de import de forță de munca. Daca Romania ar ajunge la media europeana din punct de vedere al ponderii populației active si ar creste numărul angajaților in sectoare unde aceștia sunt doar 15-50% din populația activa (cu alte cuvinte, daca am combate mult mai activ munca „la negru”) populația angajata din Romania ar putea creste cu peste 2 milioane (adică cu mai mult de 40% fata de nivelul actual) – ceea ce ar ușura cu mult una din cele mai acute probleme cu care se confrunta mediul de afaceri din Romania.
Nu in ultimul rând, Romania are cel mai mica pondere a angajaților cu nivel ridicat de pregătire: ~1 din 5, fata de 2 din 5 (dublu) in medie in Europa. Pe de o parte, vedem încă o data (daca mai era vreun dubiu...) ca Romania trebuie sa facă tranziția la o economie cu valoare adăugată mai mare. Pe de alta parte – si poate chiar mai grav – in Romania se constată o lipsa semnificativa a locurilor de munca atractive pentru tinerii absolvenți. In timp ce Germania, Olanda sau chiar si tari mici ca Malta si Luxemburg au o rata de angajare de peste 90% a tinerilor absolvenți, Romania (ca si Grecia si Italia de altfel) au o rata de angajare a tinerilor absolvenți de doar 65-70% - cele mai mici niveluri din Europa. Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cat acoperirea chiar a nevoilor unei economii cu valoare adăugată insuficient de mare (care caracterizează Romania de astăzi) este deficitara: școlile profesionale rămân cvasi-inexistente iar calitatea educației universitare (si a educației la modul general) se degradează constant de prea mulți ani.